RECUPERARE PEDIATRICA

Inchide

Paralizia cerebrala

Traseul medical al pacientului copil diagnosticat cu Paralizia cerebrala.

Definitie

Paralizia cerebrala reprezinta un grup de tulburari permanente ale miscarii si posturii persistente dar neprogresive, datorate unor suferinte cerebrale diverse, care au actionat in perioada pre, peri sau postnatala asupra unui creier imatur.

Diagnostic

Suspiciunea de Paralizia cerebrala este stabilita in urma evaluarii realizate de: medicul de familie sau medicul pediatru.

Medicul neurolog pediatru evalueaza pacientul si stabileste diagnosticul si tratamentul; cauta cauza paraliziei cerebrale  si implica si alte specializari in managementul pacientului in functie de caz, coordonand echipa multidisciplinara (medicul de familie, medicul pediatru, medicul ortoped, medicul de recuperare medicala,medicul radiolog, medicul oftalmolog, medicul ORL, medicul genetician, psiholog, kinetoterapeut, logoped, psihoterapeut).

Cauze

Cea mai frecventa cauza a paraliziei cerebrale este encefalopatia hipoxic-ischemica perintala insa pot exista si alte cauze.

Recuperare si tratament

Etapa de recuperare este esentiala. Un pacient cu paralizie cerebrala trebuie sa urmeze  un program intensiv si complex de recuperare medicala care implica program de kinetoterapie intensiv, terapie logopedica, ergoterapie, stimulare cognitiva etc . De asemena, frecvent necesita folosirea de dispozitive medicale precum fotolii rulante sau orteze.

Preventie

Preventia poate consta in educarea gravidelor pentru a avea sarcini monitorizate, accesul rapid la o unitate medicala in momentul nasterii pentru a beneficia de ingrijiri in cazul unor complicatii.

Autor: dr. Eugenia Roza – neurologie pediatrica

Proiect: UNICEF Romania si Asociatia KinetoBebe


Tulburarea de limbaj expresiv

Traseul medical al pacientului copil diagnosticat cu Tulburare de limbaj expresiv.

Definitie

Tulburarea de limbaj expresiv reprezinta afectarea vorbirii si se poate manifesta in diverse moduri, copilul avand diferite grade de afectare.

Diagnostic

Suspiciunea de Tulburarea de limbaj expresiv este stabilita in urma evaluarii realizate de: medicul de familie, medicul pediatru sau in urma observatiilor facute de familie sau logopedul/psihologul gradinitei.

Medicul neurolog  evalueaza pacientul si stabileste diagnosticul si tratamentul; cauta cauza tulburarii de limbaj expresiv si implica si alte specializari in managementul pacientului in functie de caz, coordonand echipa multidisciplinara.

Cauze

 Cauzele sunt diverse si tipul de afectare difera de la caz la caz, necesitand evaluare multidisciplinara care poate implica medicul de familie, medicul pediatru, medicul psihiatru pediatru, medicul ORL, medicul genetician, psiholog, kinetoterapeut, logoped, psihoterapeut.

Recupeare si tratament

In cazul acestui diagnostic recuperarea consta in terapie logopedica personalizata realizata de logoped pediatru si psihoterapeut. Terapia are ca obiective stimularea limbajului si apoi consolidarea acestuia in functie de gradul de afectare al copilului.

Preventie

Preventia este esentiala prin programe de informare a parintilor/personalului medical/asistentilor comunitari cu privire la achizitiile lingvistice pe care trebuie sa le aiba un copil in functie de varsta . Astfel incat sa identifice/previna aparitia unei probleme si sa ii directioneze pe parinti catre o evaluare de specialitate (neurologica, logopedica).

Preventia presupune:

Interventia precoce este esentiala in recuperarea acestor pacienti si ea se poate realiza prin evaluari logopedicei standard in primii ani de viata ca parte a controalelor de rutina.

Autor: dr. Eugenia Roza – neurologie pediatrica

Proiect: UNICEF Romania si Asociatia KinetoBebe


Beneficiile interventiei terapeutice timpurii in recuperarea copilului prematur

Nasterea prematura survine poate de cele mai multe ori neasteptat in viata unei familii.  Atunci cand activitatea intrauterina este inrerupta inainte de termen,  parintii copilului trec printr-un cumul mixt de stari emotionale (frica, tristete, bucurie) ,punandu-si intrebari cu privire la dezvoltarea copilului lor.

Oare va fi sanatos? Oare va avea anumite intarzieri in dezvoltare? Oare acestea se vor recupera?

 In sensul acesta este foarte important ca bebelusul sa fie evaluat si monitorizat inca de la nastere pentru a descoperi acele deficite care pot aparea pe fondul prematuritatii, in vederea aplicarii masurilor corective necesare.

Interventia terapeutica timpurie reprezinta asadar cumulul de servicii (medicale, psihopedagogice, psihologice etc.) desfasurate in primii ani de viata a copilului, cu scopul stimularii adecvate a acestuia si a dezvoltarii sale armonioase.

Dintre beneficiile interventiei terapeutice timpurii in recuperarea copilului prematur, amintim:

Ameliorarea sau recuperarea intarzierii in dezvoltare/deficitului.

Prevenirea intarzierilor ce pot aparea odata cu dezvoltarea in varsta a copilului.

Stimularea si dezvoltarea potentialului maxim al copilului.

Antrenarea functiilor psiho-fizice neafectate in scop de suplinire (dupa caz).

Imbunatatirea capacitatilor adaptative ale copilului.

Beneficii ce au in vedere plasticitatea cerebrala a copilului din primii ani de viata (disponibilitatea creierului de a se lasa modelat).

Oferirea suportului necesar familiei in vederea depasirii dificultatilor de gestionare a problemelor copilului, a dificultatilor de natura emotionala etc.

Autor: Psiholog Anne Lena Boghean


Intarziere in dezvoltarea neuromotorie

Traseul medical al pacientului copil diagnosticat cu Intarziere in dezvoltarea neuromotorie.

Definitie

Intarziere in dezvoltarea neuromotorie reprezinta intarzierea atingerii etapelor de dezvoltare motorie fara a asocia  si deficiente cognitive sau de limbaj.

Diagnostic

Suspiciunea de Intarziere in dezvoltarea neuromotorie este stabilita in urma evaluarii realizate de: medicul de familie sau medicul pediatru.

Medicul neurolog pediatru evalueaza pacientul si stabileste diagnosticul si tratamentul; cauta cauza intarzierii si implica si alte specializari in managementul pacientului in functie de caz, coordonand echipa multidisciplinara

Cauze

Cauzele sunt diverse si tipul de afectare difera de la caz la caz, necesitand evaluare multidisciplinara: medicul de familie, medicul pediatru, medicul ortoped, medicul de recuperare medicala, medicul genetician, psiholog, kinetoterapeut, psihoterapeut.

Intarziere in dezvoltarea neuromotorie poate avea drept cauze fie lipsa stimularii neuromotorii adecvate sau poate ascunde si diagnostice devastatoare precum amiotrofia spinala sau distrofii musculare unde lipsa interventiei terapeutice precocce inseamna un risc vital. De aceea este necesara evaluarea precoce a pacientului.

Recupeare si tratament

In cele mai multe cazuri tratamentul consta in programe personalizate de recuperare prin kinetoterapie pediatrica astfel incat copilul sa recuperareze achizitiile motorii si sa atinga toate etapele de dezvoltare neuromotorie conform varstei.

Preventie

Preventia este esentiala prin programe de informare a parintilor/personalului medical/asistentilor comunitari cu privire la etapele de dezvoltare motorie a copilului si metodele de stimulare neuropsihomotorie, astfel incat sa identifice/previna aparitia unei probleme.

Interventia precoce este esentiala in recuperarea acestor pacienti si ea se poate realiza prin evaluari neuropsihomotorii standard in primul an de viata ca parte a controalelor de rutina.

In acest sens Asociatia KinetoBebe si UNICEF Romania au elaborat Ghid „Stimulare prin miscare. 40 de exercitii pentru stimularea dezvoltarii bebelusului” adresat parintilor si specialistilor.Ghidul contine 4 fise de grafice a etapelor principale de dezvoltare motorie a bebelusului in primul an de viata si 40 de exercitii practice de stimulare motorie, grupate pe etape de varsta. Aceste exercitii pot fi realizate de parinti, bunici sau alte persoane care au grija de copil.

Autor: dr. Eugenia Roza – neurologie pediatrica

Proiect: UNICEF Romania si Asociatia KinetoBebe


Amiotrofia spinala

Traseul medical al pacientului copil diagnosticat cu amiotrofie spinala.

Definitie

Amiotrofia spinala este o boala neuromusculara care are diferite forme de prezentare si care poate manifesta la diverse varste – de la sugar mic la scolar.

Diagnostic

Suspiciunea de Amiotrofie spinala  este stabilita in urma evaluarii realizate de: medicul de familie/ medicul pediatru/ neonatolog

Medicul neurolog evalueaza pacientul si stabileste diagnosticul , coroborat cu testele genetice, prescrie tratamentul si implica si alte specializari in managementul pacientului in functie de caz, coordonand echipa multidisciplinara.

Pacientii cu amiotrofie spinala au nevoie de o echipa multidisciplinara foarte bine sudata: medicul de familie, medicul pediatru, medicul neurolog pediatru, medicul ortoped, medicul de recuperare medicala, medicul oftalmolog, medicul ORL,medicul endocrinolog, medicul pneumolog, medicul cardiolog, medicul genetician, psiholog, kinetoterapeut, psihoterapeut. Intreaga echipa monitorizeaza progresia bolii si eficienta tratamentului.

Recuperare si tratament

Din fericire,  exista un tratament in cazul pacientilor diagnosticati cu Amiotrofie spinala, iar cu cat diagnosticul este stabilit mai devreme , cu atat sansele lor de recuperare sunt mai mari.

Tratamentul este oferit gratuit de statul roman prin program national,

Programul se acceseaza prin unitatile medicale parte din program, in momentul diagnosticului. In program este inclus doar tratamentul. (http://www.cnas.ro/page/programul-national-de-tratament-pentru-boli-rare.html )

Recuperarea – este necesar a fi efectuata in regim intensiv, iar pacientii au nevoie frecvent de dispozitive medicale precum fotolii rulante, orteze, corsete, aparate de ventilatie non-invaziva (VNI) etc.

Recuperarea pacientilor este foarte importanta fiind complementara tratamentului medicamentos, necesitand o abordare intensiva, dificil de realizat in unele zone ale tarii unde centrele de recuperare sunt inexistente, suprasolicitate sau accesul catre ele este dificil de realizat zilnic.

De asemenea, kinetoterapia trebuie sa fie adaptata bolii cu o abodare specifica.

Recuperarea este de durata si intensiva

Este necesara existenta unor servicii de reabilitare pe termen lung, care include reabilitarea respiratorie, insa este un aspect problematic intrucat nu exista multi kinetoterapeuti cu supraspecializare in terapie respiratorie.

Preventie

Boala in sine nu se poate preveni.

Cand vorbim de preventie aceasta are mai multe aspecte:

Preventia primara: exista posibilitatea diagnosticului prenatal – care insa aduce cu sine dileme etice.

Preventia secundara se axeaza pe depistarea precocce a bolii prin diagnostic genetic si reducerea progresiei, prin urmarea tratatmentului si a unui program strict de recuperare.

Preventia tertiara se axeaza pe amanarea complicatiilor care din pacate apar la majoritatea pacientilor: respiratorii, cardiace, ortopedice, prin interventia echipei multidisciplinare

Autor: dr. Eugenia Roza – neurologie pediatrica

Proiect: UNICEF Romania si Asociatia KinetoBebe

Amiotrofia spinala


Distrofia musculara Duchenne

Traseul medical al pacientului copil diagnosticat cu Distrofia musculara Duchenne .

Definitie

Distrofia musculara Duchenne este o boala neuromusculara incurabila, care apare doar la sexul masculin, femeile fiind purtatoare ale mutatiei genetice si, extrem de rar, prezentand simptome usoare.

Diagnostic

Suspiciunea de Distrofie musculara Duchenne (DMD) este stabilita in urma evaluarii realizate de: medicul de familie si medicul pediatru.

Medicul neurolog evalueaza pacientul si stabileste diagnosticul, in urma coroborarii cu testele genetice, si tratamentul si implica si alte specializari in managementul pacientului in functie de caz, coordonand echipa multidisciplinara.

De multe ori, diagnosticul este intarziat,atat prin prisma lipsei accesului la medicina primara cat si  prin lipsa investigatiilor suplimentare in momentul in care copiii prezinta intarziere neuromotorie si asociaza un nivel crescut al enzimelor hepatice, fiind frecvent fals diagnosticati cu hepatita si intarziind diagnosticul.

Asadar, in cazul acestor pacienti, este necesara alcatuirea unei echipe multidisciplinare, implicata stabilirea managementului pacientului : medicul de familie, medicul pediatru, medicul neurolog pediatru, medicul ortoped, medicul de recuperare medicala medicul oftalmolog,medicul radiolog, medicul ORL,medicul endocrinolog,medicul genetician, medicul pneumolog, medicul cardiolog, medicul genetician, psiholog, kinetoterapeut, psihoterapeut.

Recuperare si tratament

Pacientii cu DMD urmeaza tratament cortizonic cronic care vine cu o multitudine de efecte adverse, iar afectarea respiratorie si cardiologica face abordarea patologiei si mai dificila, si ei necesitand o abordare multidisciplinara.

Recuperarea consta respectarea unui program personalizat de kinetoterapie pe etapele de varsta a copilului :

Cand afectarea respiratorie devine importanta, pacientii beneficiaza cu greu de aparate pentru ventilatie non-invaziva la domiciliu din partea statului, absolut necesara in aceasta etapa in care nu se mai poate interveni printr-o terapie respiratorie care sa suprime rolul VNI.

Preventie

Boala in sine nu se poate preveni.

Se insista pe prevenirea complicatiilor bolii deoarece boala in sine presupune degradare lenta dar sigura si exitus-ul in perioada de tanar adult.

Preventia secundara presupune diagnosticul precocce prin serviciile de genetica medicala unde copiii ajung trimisi de catre neurolog, precum si respectarea recomandarilor ghidurilor internationale privind corticoterapia care incetineste progresia bolii. Preventia tertiara se axeaza pe amanarea complicatiilor care din pacate apar la majoritatea pacientilor: respiratorii, cardiace, ortopedice, prin interventia echipei multidisciplinare.

Autor: dr. Eugenia Roza – neurologie pediatrica

Proiect: UNICEF Romania si Asociatia KinetoBebe


Intarziere globala in dezvoltarea neuropsihomotorie

Traseul medical al pacientului copil diagnosticat cu Intarziere globala in dezvoltarea neuropsihomotorie.

Definitie

 Intarziere globala in dezvoltarea neuropsihomotorie reprezinta intarziere semnificativa in 2 sau mai multe domenii ale dezvoltarii:

Semnificativ – reprezinta o performanta cu 2 sau mai multe deviatii standard sub media copiilor de aceeasi varsta.

Se clasifica in:

Diagnostic

Suspiciunea de intarziere globala in dezvoltarea neuropsihomotorie este stabilita in urma evaluarii realizate de: medicul de familie si medicul pediatru.

Medicul neurolog evalueaza pacientul si stabileste diagnosticul si tratamentul; cauta cauza intarzierii si implica si alte specializari in managementul pacientului in functie de caz, coordonand echipa multidisciplinara.

Cauze

Cauzele intarzierii globale in dezvoltare pot fi extrem de variate, pornind de la nestimularea motorie, cognitiva si de limbaj in cadrul mediului familial, pana la sindroame genetice, boli metabolice, neoplazii, etc.

Asadar, in cazul acestor pacienti , este deseori necesara alcatuirea unei echipe multidisciplinare, implicata atat in stabilirea diagnosticului clinic si etiologic cat si in stabilirea managementului pacientului : medicul de familie, medicul pediatru, medicul neurolog pediatru, medicul ortoped, medicul de recuperare medicala, medicul oftalmolog, medicul ORL, medicul genetician, psiholog, kinetoterapeut, logoped, psihoterapeut.

Membrii echipei multidisciplinare sunt implicati in grade diferite in fiecare etapa din parcursul pacientului de la ridicarea suspiciunii de diagnostic pana la tratament si recuperare.

Recuperare si tratament

In cazul acestui diagnostic, etapa de recuperare este esentiala si implica diferiti specialisti in sanatate: dr neurolog pediatru, pediatrul, medicul de recuperare medicala, kinetoterapeut, logoped, psihoterapeut. Recuperarea consta respectarea unui program intensiv de recuperare, de mai multe ori zilnic, pentru a putea copilul sa atinga potentialul maxim de dezvoltare neuro-motorie.

Preventie

Preventia este esentiala prin programe de informare a parintilor/personalului medical/asistentilor comunitari cu privire la etapele de dezvoltare motorie a copilului si metodele de stimulare neuropsihomotorie, astfel incat sa identifice/previna aparitia unei probleme.

Autor: dr. Eugenia Roza – neurologie pediatrica

Proiect: UNICEF Romania si Asociatia KinetoBebe


Epilepsia la copii

Traseul medical al pacientului copil diagnosticat cu epilepsie. Epilepsia este o afectiune cronica caracterizata prin recurenta unor episoade convulsive.

Definitie

Afectiune cronica caracterizata prin recurenta unor episoade convulsive. Acestea apar prin descarcari electrice spontane sincrone ale celulelor nervoase din diferite arii cerebrale, rezultand astfel diversitatea manifestarilor clinice care apar . O singura criza epileptica nu implica diagnosticul de epilepsie, ci pentru acesta este nevoie de doua sau mai multe astfel de manifestari de-a lungul timpului.

Diagnostic

Suspiciunea de epilepsie este stabilita in urma evaluarii realizate de: medicul de familie , medicul pediatru/ neonatolog, medicina de urgenta  

Medicul neurolog evalueaza pacientul si stabileste diagnosticul si tratamentul; cauta cauza epilepsiei si implica si alte specializari in managementul pacientului in functie de caz, coordonand echipa multidisciplinara. Astfel, Follow-up-ul in epilepsie este realizat de catre medicul neurolog impreuna cu echipa multidisciplinara in functie de evolutia bolii. Echipa multidisciplinara include: medicul de familie, medicul pediatru, medicul, medicul de recuperare medicala, medicul genetician, psiholog, kinetoterapeut, logoped, psihoterapeut.

Recuperare si tratament

Difera in functie de etiologia epilepsiei . Serviciile sociale isi pot extinde activitatea prin luare in evidenta teritoriala a pacientilor cu boli cronice si sa devina parte activa in asigurarea compliantei la programul de recuperare si tratament. In recuperarea acestor copii este nevoie de o echipa multidisciplinara formata din: medic neurolog, kinetoterapeut, logoped, psihoterapeut.

Preventie

Preventia se axeaza pe preventia complicatiilor asociate bolii – nu este o patologie care poate fi prevenita per se    

Autor: dr. Eugenia Roza – neurologie pediatrica

Proiect: UNICEF Romania si Asociatia KinetoBebe

Traseul medical al pacientului copil diagnosticat cu epilepsie


Hipotonia la bebelusi

Hipotonia este termenul termenul medical folosit pentru tonusul muscular scazut. Poate fi considerata mai degraba un simptom si nu o afectiune.

Cauze

– hipotonie congenitala benigna (fara o cauza specifica)

hipotonia asociata cu alta patologie: sindroame genetice (Down, Prader Willi,Rett, Williams etc), infectii, boli autoimune, afectiuni neurologice (paralizii cerebrale, leziuni neuronale), boli metabolice, prematuritate (nasterea mai devreme de 37 de saptamani).

Simptome

Sunt diferite pentru fiecare copil, acestea depinzand de afectiunea care sta la baza hipotoniei.

-tonus muscular scazut la nivelul unui segment, axial sau generalizat

mobilitatea crescuta de la nivelul articulatiilor

-intarzieri in ceea ce priveste principalele achizitii motorii (controlul capului, rostogolitul, statul in

asezat etc)

– nou-nascutii si bebelusii pot prezenta aspectul de “papusa de carpa”-

-pot exista dificultati in ceea ce priveste alimentatia (dificultati la supt sau mestecat)

– copilul adopta pozitia de batracian sau broscuta (membrele raman pe suprafata pe care sta bebelusul), miscarile antigravitationale la nivelul membrelor fiind reduse

-hipersalivatie ,

-plansul poate fi slab

Stabilirea diagnosticului

Se face in urma controlului neurologic si poate implica analize specifice pentru a stabili cauza hipotoniei.

Tratament

Oricare ar fi cauzele hipotoniei programul kinetic este esential in recuperare, el avand ca obiective:

-imbuntatirea tonusului muscular

-recuperarea intarzierilor neuromotorii

-corectarea posturilor vicioase care pot fi cauzate de tonusul muscular scazut


Hiperlaxitatea ligamentara

Hiperlaxitatea ligamentara reprezinta mobilitatea crescuta intr-o articulatie sau mai multe articulatii, astfel ca acestea au grade mai mari de miscare decat este fiziologic.

Copiii se pot naste cu mobilitate crescuta la glezne astfel ca se observa anumite pozitii la picioare, de exemplu in valg (flexia piciorului este mare, in unele cazuri piciorul se poate aduce pana la gamba).

Coapsele in hiperabductie (se observa pozitia coapselor care de cele mai multe ori sunt lipite de planul de sprijin cand copilul sta pe spate) la sugari ne indica o hiperlaxitate in articulatie.

Atunci cand copiii se ridica si merg se observa pozitia picioarelor si a genunchilor in incarcare, deoarece suporta toata greutatea corpului si sunt supuse multor forte. Inca de la primii pasi este ideal sa faceti un control la medicul ortoped si la un kinetoterapeut pentru a examina articulatiile copilului dumneavoastra.

La copiii care merg independent se poate observa daca au o mobilitate crescuta la nivelul genunchilor, prin incurbarea in spate a acestora. La copiii sanatosi, indiferent de varsta nu intrebuie antrenata mobilitatea peste limita normala a articulatiei. Daca se fac exercitii sau ii duceti la anumite sporturi, ei trebuie antrenati in limitele fiziologice de miscare.

Sportivele care fac gimanstica au hipermobilitate globala aceasta fiind atat innascuta, cat si antrenata.

Care probleme pot aparea daca are copilul hiperlaxitate ligamentara?

Ce putem face daca are copilul hipermobilitate?

Se vindeca hipermobilitatea / hiperlaxitatea ligamentara?  

Nu putem vorbi de o “vindecare” dar, prin exercitii fizice /kinetoterapie se mentine o stabilitate activa articulara, astfel ca nu se agraveaza aparand deviatii.

Astfel creste forta musculara, influenteaza postura corecta, stimuleaza proprioceptorii articulari, evita deviatii ce pot aparea atat local, cat si in alte articulatii ca urmare a modificarii pozitiei corpului.


YouTube
Facebook
Instagram